Și chiar mi-e dor de iarnă

Îmi lipsește iarna, oricât de idiot și de aiurea ar suna asta. Îmi lipsește iarna cu tot albul și toate tăcerile. Cu miros de înghețat, cu chiciură și straturi de zăpadă pe crengilor copacilor. Îmi e dor chiar și de nasul roșu și degetele care îți îngheață când încerci să tastezi ceva pe telefon. Îmi lipsește încremenirea, albul, timpul pentru gânduri, pentru scotocit sentimente prin toate ungherele ființei, sunetul lopeților îndepărtând zăpada, câinele meu care patinează pe gheață, mirosul de cald al caloriferelor, supele calde și poveștile, momentul de întâlnire și tihnă când afară ninge.